Altele, Sport

Gentleman-isme

Auzim din ce in ce mai des in jurul nostru despre procesele de emancipare a femeilor, despre egalitatea intre sexe, despre degradarea comportamentala a barbatilor care nu mai stiu ce inseamna sa fie gentlemani, despre femei care se masculinizeaza pentru a se afirma intr-o lume in care simt ca nu se pot integra altfel..

Care sunt limitele peste care nu se poate trece, care sunt cele ce au fost incalcate fara drept de apel, care sunt intrebarile care au raspunsuri generale si cele care difera de la om la om?

Am tot auzit vorbindu-se in jurul meu, in ultima perioada, despre ce ar trebui si ce nu ar trebui sa faca un barbat pentru a fi considerat un gentleman. Fiecare isi da cu parerea si dupa ce am aruncat o privire pe diverse site-uri si forumuri pe care e dezbatut acest subiect, unde anumite actiuni sunt considerate sau nu de bon ton am facut o mica clasificare:

  1. Barbatul tine usa deschisa pentru femeia care il insoteste sau intra inaintea ei?

O sa imi spuneti ca aici este vorba de codul bunelor maniere, ca intr-un bar/club intra un barbat primul, apoi femeia si ca in orice alt loc, el, ca un gentleman ce este ii tine usa deschisa si ii da prioritate.

Perfect de acord, numai ca in zilele noastre nu mai vezi foarte des acest lucru, ceea ce mi se pare categoric o impolitete. Desi, prin procesul de emancipare feminina vorbim de egalitatea intre sexe, cred ca unele gesturi nu tin de acest proces, ci doar de bunul simt, cand nu mi se pare normal ca un barbat sa se inghesuie sa intre primul intr-o incapere (exceptand situatii cu barurile, cum spuneam) si eventual sa mai si dea drumul usii direct in fata ei uimita. O sa mai vedeti si fete care, obisnuite cu lipsa de politete, o sa se repeada sa apuce ele manerul usii ca sa o deschida, punandu-se in situatia penibila in care barbatul de langa ele nu este totusi un marlan si mainile li se impleticesc intr-o lupta muta pentru a vedea cine trebuie sa apuce manerul.

2.Barbatul ii deschide usa la masina, la urcare /coborare sau deloc?

Iarasi un subiect dezbatut indelungdupa parerea mea fara rost. Sunt intr-adevar situatii cand ar fi frumos ca tipul sa fie galant si sa ii deschida usa fetei care il insoteste..eventual cand se duc la o petrecere si sunt aranjati, sau cand trebuie sa se urce intr-un taxi..dar nu e neaparat necesar. Iar gestul de a-i deschide usa la coborarea din masina mi se pare un pic fortat ..adica ea trebuie sa stea cumintica in masina pana ce el o ocoleste doar ca sa apuce portiera pe care ar fi putut sa o foloseasca si ea la fel de bine, ca doar nu e handicapata. Se schimba un pic situatia cand vorbim totusi de situatii gen :coborat din tren, sprijin la datul jos dintr-un loc mai inalt, cand mi se pare normal ca el sa intinda frumos o mana, nu sa o ia inainte fara nici o remuscare, fara sa vada daca insotitoarea lui nu s-a intins cumva pe jos in toata slendoarea ei in graba de a-l ajunge din urma. Cred ca in toate situatiile astea ar trebui luata in calcul atat eleganta, cat si partea practica a gestului, cand ar trebui gandit spontan daca este necesar un astfel de gest sau nu.

3. Barbatul ii tine haina si o ajuta sa se imbrace?

Un gest care in trecut era musai, in ziua de azieste din nou, din pacate, destul de rar. Si, din nou, depinde foarte tare de situatiile in care sunt pusi cei doi parteneri. Mi se pare normal ca barbatul sa ii tina haina doamnei de langa el atunci cand haina ei este in cuier, la indemana lui sau atunci cand se afla intr-o postura eleganta cand e penibil sa iti vezi partenera imbracata intr`o rochie eleganta cum se straduieste sa isi gaseasca manecile de la haina de piele/blana si sa se potriveasca in ele. Totusi, este comportament exagerat sa stea ca obsedatul in spatele ei atunci cand trage repede pe ea o geaca de iarna, la munte. Dar este iarasi un gest care se face din obisnuinta, atunci cand barbatul in cauza il are in reflex, nu cand il face doar pentru ca asa a auzit el ca impresioneaza o femeie sau il face stangaci, punandu-se pe amandoi intr-o situatie penibila. Dar intotdeauna, indiferent daca recunoaste sau nu, o femeie e impresionata de astfel de gesturi.

4. Cine plateste consumatia: el, ea sau o impart nemteste?

Dintre toate intrebarile de pana acum, cred ca aceasta este cel mai des discutata.

Aici intervin foarte tare atat parerile femeilor care sunt impartite: unele considera ca a-si plati singure consumatia este dovada de independenta, altele considera dovada de bun simt si politete din partea partenerului lor sa plateasca. Barbatiiau si ei parerile impartite..cand considera ca daca femeia respectiva are pretentia sa ii plateasca consumatia atunci este materialista..daca isi plateste singuraori il face sa se simta prost, ori o admira pentru independenta.

Concluzia la care am ajuns eu este urmatoarea: mi se pare absolut normal ca atunci cand barbatul face o invitatie, sa isi asume si plata consumatiei, dar NUMAI cand lanseaza el invitatia si eventual daca mai e si prima intalnire. In restcred ca este vorba doar de cat de bine se cunosc cei doi parteneri, de profunzimea relatiei lor, pentru ca la un moment dat nu se mai pune problema cine si ce plateste pentru ca pur si simplu nu se mai tine cont de asta: azi platesc eu, data viitoare platesti tu, poate o sa se intample sa nu avem prea multi bani la noi si atunci plateste fiecare, etc. Totusimi se par absurde atat situatiile in care tipa pretinde ca la fiecare iesire sa plateasca el (o sa il determine sa nu mai mearga nicaieri) sau la fiecare iesire sa faca fifty-fifty (oricarei femei ii place totusi din cand in cand sa se simta rasfatata, chiar daca vorbim doar de plata unui suc, e vorba de gestul in sine, pe care orice barbat ar trebui sa il faca cand simte, nu doar de ochii lumii). Dar nici cu situatia in care el e plin de bani si se mai si lauda cu chestia asta, iar ea are o situatie mai modesta si totusi o lasa sa plateasca de fiecare data sucul, nu sunt de acord, pentru simplul fapt ca daca el chiar tine cont de ea, ar tine cont si de situatia in care se afla compensand cu situatia lui mai buna. Nu se stie niciodata cand se intoarce roata.

Nu am inteles insa oamenii care asociaza plata consumatiei cu existenta sau lipsa iubirii. Am vazut fete frustrate ca iubitul lor nu tine la ele pentru ca pur si simplu le-a lasat sa scoata bani din buzunar sa plateascapaisi ce..daca iti platea consumatia isi tatua in frunte iubirea ce ti`o poarta sau cum? Atitudine de pitzipoance. Si cu asta am spus tot.

Mai sunt lucruri precum:

- caratul gentii/plasei atunci cand e prea grea: mi se pare penibil cnad vad pe strada femei ce cara o plasa (mai ales daca e si incarcata, desi nici daca e mai usoara situatia nu se schimba cu mult), iar barbatul de langa ele merge cu mainile in buzunare. Dar la fel de penibil este si cand vezi pitzipoance tzopaind pe tocurile lor de 15cm si domnii de alaturi carand o poseta roz/mov/galbena (indiferent cat e de grea sau usoara). Daca stiai ca vrei sa cumperi un mall intreg si sa iti care iubitul achizitiile, puteai cel putin sa iei o geanta neagra. Altfeltocmai l-ai facut caraus si arata de rasul lumii . Nu ca le-ar pasa lor de asta.

- tinutul scaunului. Daca gestul in sine, de a sta in spatele ei si a-i tine scaunul pentru a se aseza nu mai este valabil sau de a te ridica de la masa inaintea ei si a o ajuta si pe ea sa se ridice (cred ca e chiar de o raritate fantastica), cel putin ai bunul simt de a nu te tranti ca animalul pe scaun in timp ce ea abia a apucat sa isi lase geanta jos de pe umar si eventual sa te mai si uiti la ea cum se chinuie sa isi traga scaunul si sa isi faca loc la masa langa tine.

Cred ca este oarecum inutil sa vorbim de comportamentele dizgratioase pe care o femeie nu ar trebui sa le accepte la un barbat..dar totusi sa insiram cateva. Nu vreau un barbat care:

- sa fie mai absorbit de mobilul lui decat de prezenta mea, indiferent ca ma aflu cu el intr-un bar la un suc, sau acasa dupa ce m-am chinuit 2 ore sa pregatesc o cina gustoasa.

- sa stea mai mult ca mine in baie si pe urma sa inceapa sa se agite ca nu sunt eu gata la timp.

- sa uite ca sunt femeie si sa se astepte sa fac si atributiile lui.

- care dupa prea mult timp de relatie sa devina un porc: sa inceapa sa se scobeasca in nas la masa, sa se bata peste burta crescuta de la prea multa bere, sa stie numai notiunea de sex nu si pe cea de dragoste, etc

- care sa mearga inaintea mea pe stradasuntem egali, nu print si cersetor. Daca vrei sa mergi cu mine mana in mana, indiferent ca avem 20 de ani sau 80, ok, daca nu..poti sa o iei inainte si sa nu te mai uiti inapoi

- care sa scuipe pe strada sau sa vorbeasca urat. Sunt absolut ingrozita cand vad asa ceva, nu as sta nici 5 minute langa un astfel de barbat, pentru simplul fapt ca mi s-ar parea un marlan.

- sa se dea macho de fatza cu mine, sa flirteze cu toate femeile din preajma si pe urma sa se supere ca-s geloasa, sa ma ignore in fata prietenilor, sa uite sa ma prezinte cand ne intalnim cu cineva si sa ma considere doar un accesoriu dragut la bratul lui.

- sa planga cu mine la filmele de dragoste, dar nici sa rada de mine daca o fac. E ok sa-l impresioneze o poveste, dar de aici pana la a plange cu lacrimi de crocodil cot la cot cu mine mi se pare cale lunga.

- sa aiba unghiile lungi sau dintii murdari.

- sa se dea mare cu parul lui de la subrat. Desi e incredibil, am auzit barbati si culmea si femei carora li se pare sexy si atragator ca domnul in cauza sa aiba zulufeii la subrat neepilati. In afara faptului ca e dezgustator si neigienic, mai arata si penibil si este si incomod.

Stiu ca pare ca vorbesc din filmele de groaza, dar am vazut fete care accepta asa ceva la baietii de langa ele. O sa imi spuneti ca alea sunt proaste ca accepta asa cevachiar sunt, dar am auzit si motivatia ca incearca sa-l schimbepai ce sa schimbi frate la el..cand e taran din cap pana in picioare..chestiile de bun simt ar trebui sa le aiba inradacinate in propriul lui cod de bune maniere , nu sa il inveti tu.

Si lista e deschisa:)

Posted by on decembrie 4th, 2010 at 19:06 | Comments & Trackbacks (0) | Permalink


Imi place….

- Sa ma trezesc incet dimineata, sa-mi mai permit cateva minute de leneveala in care sa ma intind in tot patul si sa torc ca o pisicuta

- Sa imi beau cafeaua calda, sa ii simt aroma gadilandu-mi narile, chiar daca stiu ca e doar un moft si un obicei prost (cel putin nu l-am asociat si cu o tigara, atunci era obicei autodistructiv)

- Sa conduc, indiferent de vreme, de ora, de trafic, nici chiar de companie, desi de cele mai multe ori prefer sa fiu singura ca sa pot da muzica la maxim si sa acompaniez cu vocea mea minunata acordurile ce razbat din boxe

- Sa citesc. E un rasfat fantastic sa pot sta iarna in varful patului, acoperita cu o patura pufoasa, acompaniata de un ceai de tei si o carte buna. Iar vara…ce poate fi mai relaxant decat sa stai tolanita pe iarba si sa citesti in timp ce greieri si pasarele iti incanta auzul…

- Marea. Mi-am promis mie insami ca odata si odata o sa am posibilitatea sa ma duc la mare ori de cate ori vreau, indiferent de anotimp, sa pot evada chiar si o zi din cotidian si sa-mi incarc bateriile in locul pe care-l iubesc cel mai tare.

- Sa mananc dulciuri. Desi sunt un pic pretentioasa, ador prajiturile, torturile, ciocolata si tot ce e e dulce si bun.

- Sa cant. Chiar daca natura nu m-a inzestrat cu cine stie ce calitati vocale, nu ma pot abtine sa nu acompaniez o melodie care imi place (si sa fim totusi seriosi, vocea mea nu suna chiar prost, se putea si mai rau)

- Sa dansez. Mai ales cand eram mai mica adoram momentele in care ramaneam singura acasa, ma asezam in fata oglinzii si incepeam sa exersez tot felul de miscari, unele mai caraghioase decat altele si, altele, care totusi cereau un talent innascut

- Sa visez. Am fost dintotdeauna o visatoare, o romantica, chiar daca pe parcurs visele au capatat o alta nuanta si au inceput sa se transforme in dorinte, si acum apreciez momentele in care pot visa cu ochii deschisi la lucrurile care ma fac sa zambesc si sa cred ca poate candva vor deveni realitate

- Sa rad. Nu am fost niciodata o persoana trista, anti-sociala si morocanoasa si sper nici sa nu devin vreodata asa. Am incercat sa gasesc intotdeauna ceva de care sa ma amuz, sa vad partea goala a paharului nu pe cea plina, sa fac o gluma dintr-un moment penibil , sa folosesc replici gen Atunci cand viata iti intoarce spatele, da-i un sut in fund in loc sa ma lamentez si sa ma supar.

- Sa petrec putin timp singura cu mine. Poate datorita zodiei, poate pur si simplu pentru ca asa e firea mea, am momente cand imi place sa fiu singura, sa ma bucur de mine, sa ma port ca o fata fara sa-mi fie teama ca ma poate judeca cineva sau ca si-ar face o parere gresita. Sunt acele momente cand umblu prin casa in boxeri si bustiera, cu muzica data la maxim, ma admir in fiecare oglinda pe langa care trec, imi fac unghiile, fac un dus prelungit, imi pun o masca pe fata si par si rad de nebuna cand vad cum arat, ma cremuiesc din cap pana in picioare cu rabdare, fara sa ma grabesc cu gandul la cine stie ce rezumat neterminat si urgent, scriu pe blog, etc.

- Sa ma plimb. Eventual intr-o companie placuta, intr-o tacere confortabila, imi place sa ma plimb prin locuri unde am si ceva de vazut, chiar daca poate am mai vazut locurile alea de multe alte ori inainte, imi place sa admir peisajul privindu-l ca pe un intreg, chiar daca poate poarta urmele trecerii timpului sau ale rautatii oamenilor

- Sa iubesc. Nu sunt femeia facuta sa fie singura, chiar daca uneori momentele mele de singuratate ma contrazic. Sunt femeia care trebuie sa apartina cuiva, care trebuie sa posede ceva, care trebuie sa se completeze cu jumatatea ei, sa formeze intregul acela indestructibil, relatia aceea stabila care, indiferent de calamitati se va afla intotdeauna acolo. Nu sunt persoana care sa accepte jumatati de masura, care sa se multumeasca cu firimituri, vreau totul sau nimic pentru simplul fapt ca e singurul mod in care pot trai fericita.

- Existenta animalelor..indiferent ca vorbim de caini, pisici, broaste sau orice alte vietuitoare. Imi place ca sunt atat de necomplicate,ca au un univers propriu pe care prea putini oameni incearca sa-l inteleaga si unora nici macar nu le pasa. Dintre toate, ador cainii. Probabil ca as putea scrie capitole intregi despre ce inseamna sa iubesti un animal, despre ce sentimente pozitive iti poate inspira si ce inseamna sa daruiesti si sa primesti putin dintr`un suflet, dar cei mai multi nici macar nu ar intelege, cu atat mai putin sa si accepte chestia asta.

- Sa fiu rasfatata. Chiar daca, de cele mai multe ori, sunt perfect capabila sa ma descurc si singura si sa par stapana pe mine si pe situatie, exista si destule momente in care mi-ar placea sa fiu rasfatata, sa simt ca nu am fraiele in mana si ca exista cineva mai puternic si mai capabil ca mine. Cui nu ii place cel putin atunci cand e racit sa fie dadacit cu o frectie si un ceai cald , sa fie acoperit si ingrijit peste noapte, sa i se preia responsabilitatile de catre altcineva macar in acele momente? Cui nu ii place sa fie rasfatat seara inainte de culcare cu un masaj, intr-o dimineata cu un mic dejun surpriza si de ce nu, cu o surpriza bine pusa la punct..?

- Sa gatesc. Chiar daca momentan aceasta activitate presupune doar cartofi prajiti, oua ochiuri, pizza si clatite, imi place senzatia pe care mi`o da o reusita culinara care, in afara de a arata bine, mai are si gust bun.

- Sa ajut oamenii care merita, indiferent ca e vorba de un sfat sau lucruri materiale, indiferent ca poate efortul nu`mi e recunoscut sau ca nu voi primi acelasi lucru in schimb. Poate pentru faptul ca oamenii care chiar merita, vor sti intotdeauna sa aprecieze ajutorul acordat cu intentii bune.

- Baia cu spuma. Cred ca as putea sta ore intregi in cada, intr`o apa fierbinte din care sa se imprastie aburi, inconjurata de spuma multa care la cea mai mica miscare sa se imprastie peste tot, sa se aseze in par, sa se prelinga pe trup si sa ma faca sa rad ca un copil de 5 ani, dar in acelasi timp sa ma faca sa ma simt femeie.

- Sa scriu. De cand eram mai micuta mi-a placut sa-mi exprim sentimentele, sa-mi descriu starile si evenimentele mai importante din viata mea. Daca de-a lungul anilor am evoluat de la micile jurnale inchise cu o cheita si un lacatel minuscule, mi-am mai cizelat stilul, la scrisul in sine nu am renuntat si probabil nici nu o sa pot renunta vreodata pentru ca este felul in care ma exteriorizez si ma exprim cel mai bine.

- Vara. E anotimpul meu preferat, din n motive, cel mai important fiind ca imi place caldura si de aici derivand toate activitatile pe care le pot desfasura in acest mediu propice: mare, plaja, strand, role, bicicleta, terase, plimbari, etc etc.

- Craciunul. Dintre toate sarbatorile romanesti, e perioada care imi place cel mai tare pentru ca o asociez int-un mod profund cu copilaria mea care a fost o perioada extrem de fericita, pentru ca ador sa primesc si sa fac cadouri, pentru ca imi place povestea lui, pentru ca ador bradul impodobit, mirosul de scortisoara si vinul fiert, instalatia de la geamuri, pentru ca, asociat cu zapada constituie singurul motiv pentru care imi place iarna, e perioada anului in care mi-e dor de bunici, in care rememorez atatea amintiri placute si ma simt din nou copil.

- Sa fiu din cand in cand copil. Chiar daca, dupa parerea unora e rau sa te mai simti din cand in cand copil, dupa parerea mea, e o crima sa uitam sa fim din cand in cand copii, sa ajungem niste oameni seriosi si scortosi, care nu mai stiu sa se bucure de lucrurile simple, care tin cont numai de strategii bine puse la punct in loc sa se bucure de gustul jocului, pentru care micile prostioare sunt dovada de imaturitate,care nu mai stiu sa rada si sa se prosteasca. Credeti ca ar muri cineva daca si-ar permite sa renunte la seriozitate macar cateva clipe, intr-un context intim, cu persoana iubita, cand o multime de gesturi copilaresti au farmecul lor: nu stii cand o bataie cu perne se poate transforma intr`o partida infocata de dragoste, nu stii cand manjirea cu inghetata poate duce la o baie in 2, cand un mesaj scurt lasat pe usa frigiderului poate duce la o adevarata declaratie de dragoste…

- Sa fiu romantica. Traim intr-o lume in care banii isi spun cuvantul, in care lucrurile simple nu mai sunt apreciate aproape deloc, in care toata lumea cere demonstratii clare si pompoase de dragoste, fara a`i mai pasa cuiva ca sunt atatea si atatea gesturi si cuvinte si fapte care iti pot demonsta de o mie de ori mai bine ca persoana de langa tine te iubeste, decat a-ti face cadou bijuterii scumpe, vacante in Ibiza, haine de fitze etc. (acesta e iarasi un subiect lung, care cere rabdare si care in nici un caz nu poate fi exemplificat in cateva randuri).

- Sa primesc flori. Pur si simplu ador florile..imi place delicatetea lor, senzatia de catifelare pe care o dau la atingere. Ador complexitatea si eleganta trandafirilor, culorile intense ale crizantemelor olandeze, mirosul patrunzator al crinilor imperiali, sobrietatea gerberelor, simplitatea lalelelor, percep zambilele intr-un mod jucaus, liliacul imi miroase a vara, ghioceii ma fac sa ma simt din nou mica si imi inspira primavara, bonsaiul (chiar daca e vb practic de un copacel) imi trezeste responsabilitatea…pentru mine fiecare floare are o caracterizare anume, imi inspira anumite lucruri si le asociez cu atatea amintiri..as putea spune chiar ca pot asemana persoanele cu un anumit tip de floare, mergand poate de la florile de cires pana la azalee.

- Zapada. E singurul motiv pentru care imi place iarna, pentru care fac abstractie de frig si de faptul ca-mi ingheata tot timpul nasul si mainile si pentru tremuratul de neoprit ori de cate ori ies afara. Ador sa merg iarna prin parc, sa simt zapada scartaind sub talpile groase ale cizmelor, sa vad atatia copii jucandu-se si parinti zambitori tragandu-i cu saniile, sa imi rememorez propria copilarie, sa am cu cine sa ma bat cu bulgari, sa radem si sa ne rostogolim in zapada.

- Sa colectionez bijuterii de argint. Desi aurul este metalul pretios dupa care fuge toata lumea, desi e intr-adevar semnificativ cand vorbim de verighete si juraminte de casatorie, desi il port si eu atunci cand e necesar sau pur si simplu cand mi se face dor, argintul mi se pare tineresc, jucaus si mai frumos. Fapt pentru care, ori de cate ori pot, mai colectionez cate ceva, indiferent ca vorbim de cercei/inele/bratari/lantisoare sau medalioane, indiferent ca mi le cumpar sau le primesc cadou. Cert e ca mai sunt si pretentioasa pe deasupra, nu ma multumesc cu orice, trebuie sa-mi placa mie la prima vedere, trebuie sa-mi inspire ceva, sa ma atraga, indiferent ca vorbim de bijuterii elegante sau traznite, de lucruri mici sau mari.

- Sa fac poze. Sunt absolut obsedata de poze…sa nu credeti acum sa sunt cine stie ce narcisista care se pozeaza pe unde apuca…in nici un caz. Imi place sa pozez..orice. Indiferent ca vorbim de peisaje, de oameni, de animale, de lucruri…a face poze mi se pare echivalent cu a reusi sa conservi o amintire…poate memoria ne mai lasa uneori, poate nu tinem minte chiar tot sau poate nu acordam suficienta importanta unor lucruri. Dar privind peste un timp la poze, poate constientizam ce nu am vazut la momentul respectiv, poate anumite intamplari ne fura un zambet sau ne smulg o lacrima, poate ne trezesc un dor sau ne satisfac un altul. Cred ca pozele pot tine loc cu succes unei memorii mai proaste:d.

(To be continued…)

Posted by on noiembrie 28th, 2010 at 12:18 | Comments & Trackbacks (0) | Permalink


Realitatile din jurul nostru..

In fiecare zi din viata, fiecare dintre noi intalnim in activitatile zilnice cazuri mai mult sau mai putin socante, mai mult sau mai putin grave, figuri de oameni care ne raman in memorie, etc. Dar in fiecare seara la culcare, cred ca nici macar jumatate din evenimentele de peste zi nu ne mai afecteaza, au ramas undeva in spate, trecute in subconstient si suntem posedati de o pasivitate care ne permite sa inchidem ochii si sa ne cufundam in lumea viselor unde toate lucrurile sunt in regula, asa cum ni le dorim noi.

Dar ce le ramane de facut oamenilor care nu pot inchide ochii noaptea din cauza evenimentelor de peste zi, ce se intampla cand realitatea refuza sa treaca in subconstient si tine la distanta visele mult dorite? Simplusuferi de insomnie. Si dupa lupte tacite in care trebuie sa te recunosti infrant pentru ca somnul refuza sa apara, preferi sa rememorezi aspectele zilei si sa inlaturi legaturile invizibile ale stresului ce te tin inca legat. Si astfel am ajuns eu sa reflectez asupra realitatii romanilor care ma loveste de cateva zile incoace drept intre ochi si uneori ma face sa-mi fie atat de rusine ca sunt romanca incat mi-e si rusine sa recunosc. Dar de fiecare data se intampla cate ceva ce ma face sa dau inapoi, sa ma simt rusinata de gandurile urate si sa multumesc lui Dumnezeu ca mai exista totusi si oameni care au ceea ce majoritatii pare sa le lipseasca: suflet. Inainte de toate, trebuie sa va spun ca nu am fost niciodata genul de persoana care sa se implice in campanii umanitare, din alea gen Donati pentru cutare etc pentru ca nu am fost niciodata suficient de legata de cineva ca sa simt nevoia sa ma implic, pe de alta parte pentru ca, la fel ca ceilalti oameni, am considerat ca sunt o multime de cazuri care necesita ajutor, dar tocmai oamenii sus-pusi, cei care ar trebui sa ajute, nu ridica un deget pentru chestia asta..asa ca la urma urmei ce poate face un om de rand..? Acum mi-e rusine de gandirea asta, mi-e rusine sa recunosc ca am sustinut`o si eu candva pentru ca in ultimele cateva zile chiar mi s-a demonstrat ca oamenii de rand pot schimba vieti. In bine.

Toti oamenii (nu numai romanii) sustin, cand vine vorba de boli grave si necazuri ca nu mi se poate intampla tocmai mie. Pana ajung in situatia cand li se intampla tocmai lor si nu mai au ce zice, atunci ajung la mila altora care daca ar zice la fel ca ei i-ar condamna la moarte. Cel mai bine este cand iti constientizezi gandirea gresita inainte de a fi prea tarziu, inainte de a te lovi cu capul de pragul de sus si a-ti invata lectia intr-un mod mult mai dur decat era necesar.

Asa am ajuns eu sa ma implic intr-un caz umanitar , in lupta pentru salvarea unei vieti cu care nu am avut nici o legatura, in afara poate de faptul ca Flori face parte din lumea mea..din lumea medicinei si ca ne leaga o solidaritate stransa atat pentru profesia pe care o practicam, cat si pentru ceea ce implica ea: ajutarea oamenilor. Asa ca atunci cand rolurile s-au inversat si ea este cea care are nevoie de ajutor, mi s-a parut normal sa nu mai stau pe ganduri si sa ma arunc cu capul inainte in lupta, incercand alaturi de alti cativa oameni posesori de inimi sa o ajutam sa scape de chinul prin care trece. In nici un caz nu ma consider cine stie ce martira pentru chestia asta sau cine stie ce fapta exceptionala fac eu. Nici unul dintre noi nu facem, pentru ca ar trebui considerat un lucru normal, in nici un caz un sacrificiu.

din pacate, in aceste cateva zile din campania Salveaza viata unui medic am inteles multe lucruri care inainte mi-erau neclare sau pe care nu le credeam atat de adevarate: romanii sunt oameni rai atunci cand vor si din pacate nici macar nu realizeaza lucrul asta, ce sa mai vorbim de a trage speranta ca le-ar putea parea rau. Am observat frecvent situatia: oameni cu bani, oameni avuti in adevaratul sens al cuvantului au refuzat sa scoata din buzunar chiar si 1 leu pentru a contribui la strangerea banilor de care are Flori nevoie pentru operatie. In schimb, batranei cu pensii de 2 mil, oameni cu handicapuri mari, oameni neajutorati si oameni simpli care au bani doar de paine au fost in stare sa renunte la acel 1 leu pentru a se simti utili si pentru a avea satisfactia ca au participat la salvarea vietii unei fete de 27 de ani care are tot viitorul in fata si care la randul ei face tot ce ii sta in putere pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de ea. Am incercat sa inteleg si retinerea unora, sa inteleg si replicile acide ale altora, sa inteleg si nepasarea majoritatii, dar nu am reusit sa inteleg rautatea aceea pura, indiferenta crasa ce zace in atatia oameni ce isi flutura nasul in vant pe langa noi de parca am fi rahatul de pe pantofii lor, oameni care trec pe langa noi de parca am fi invizibili si de parca le-am cere luna de pe cer sau pielea de pe ei, oameni care isi retrag mana si privirea de parca le-am intinde otrava cand de fapt nu vor sa vada literele jucand in fata lor si conturandu-se in fata lor in cruntul adevar: atunci cand un om are nevoie de ei, ei se inchid in carapacea indiferentei, in lumea lor de gheata unde nimeni nu are nevoie de ajutor dar unde sunt..singuri. si din pacate, singuri vor ramane, pentru ca astfel de oameni niciodata nu vor avea de castigat, niciodata nu vor sti ce inseamna satisfactia sufleteasca de a te sti parte a unei armate care lupta pentru un scop nobil, de a putea ajuta cat de putin la implinirea viselor cuiva.

dintr-un oras de aproape 300.000 de locuitori, daca macar jumatate dintre ei ar fi plecat urechea la rugamintile fierbinti ale unor oameni ce isi doresc ca prietena/iubita/fiica/sora/colega lor sa traiasca, atunci Flori nu ar fi fost nevoita sa sufere timp indelungat niste chinuri groaznice, din lipsa de bani necesari pentru operatie. Lucru care imi demonstreaza inca o data cat de nepasatori pot fi oamenii. Uneori, vazand fel si fel de cazuri zilnic, ascultand atatea povesti ale unor oameni cu adevarat necajiti, dar care gasesc inca in ei insisi puterea de a zambi si capacitatea de a`i ajuta pe altii, ma simt ca facand parte dintr-o alta lume, ma trezesc dorindu-mi o lume mai buna, o putere inimaginabila prin care i-as putea face pe toti sa deschida ochii si sa priveasca in jurul lor, sa se opreasca din rutina zilnica si sa se priveasca pe ei insisi cu atentie macar cateva clipeam certitudinea ca multi s-ar trezi ca dintr-un vis urat si ar realiza directia gresita spre care coteste viata lor si poate ca ar avea ambitia de a o lua de la capat si de a nu mai face aceleasi greseli. Dar nu am aceasta putere si nu`mi ramane decat sa ii privesc in continuare cum unii trec nepasatori pe langa suferintele din jurul lor, si cum altii pleaca urechea si capul la rugamintile oamenilor, in mijlocul tuturor noi suntem parte a unei mici armate care lupta pentru a duce la indeplinire niste vise si pentru a ajuta la salvarea unei vieti.o viata ce merita sa-si continuie cursul nestingherit, fara a fi intrerupta de tumora de 5 cm ce ii apasa creierul si ii transforma capul intr-o bomba cu ceas.

Posted by on septembrie 28th, 2010 at 22:46 | Comments & Trackbacks (0) | Permalink


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X