Altele, Sport

C`monn…C`monn…you can do it better, up push it hard:))

 

Salile de sport: fitness, culturism, aerobic. cu totii am auzit de ele. Extrem de multi le frecventeaza. In ziua de azi este un "must" sa arati bine, sa ai un corp bine intretinut din care sa nu atarne pielea pe toate partile. Lumea aceasta a sportului de intretinere este mare si mult timp s-a crezut ca apartine in exclusivitate barbatilor. Apoi fetele mai plinute si-au facut curaj si s-au "infiltrat". In cele din urma, prezenta femeilor la sala a fost unanim acceptata, cu placere chiar. Dedesubturile un pic perverse ale acestui armistitiu tacit incheiat sunt faptul ca baietilor le place sa priveasca fetele care se chinuie sa manevreze aparatele cu inversunare lasandu-si corpurile sa se unduiasca in ritmul lor. Nici o fata nu arata cu adevarat bine la sala. Cel putin asta va raspunde orice fata intrebata. Desi nu toti baietii ar fi de acord cu punctul asta de vedere. Unora li se pare chiar sexy sa priveasca fetele imbracate in pantaloni de trening mulati pe fund, maieuri pe sub care se afla doar bustierele ce le tin sanii stransi sau uneori direct pielea goala, parul strand din care atarna suvite rebele. In general fatza e cea mai expresiva. Unei fete nu prea ii vine sa se exteriorizeze cu sunete d-alea guturale in timp ce impinge la aparate si greutati. Deci incearca sa respire cat mai demn si ca rezultat se imbujoreaza, ochii incep sa ii sclipeasca, buzele tremura datorita efortului, pielea luceste si e alunecoasa datorita transpiratiei, in timp ce pieptul se ridica si coboara in ritmul respiratiei. cred ca sala e locul unde o fata se simte foarte constienta de sine si daca nu e impacata cu ea insasi, cu felul de a fi, poate deveni un adevarat calvar. Am vazut fete plinute care verificau cu coada ochiului daca le priveste cineva in timp ce isi efxecutau exercitiile. De rusine. Ceea ce n-o sa inteleg niciodata este de ce? Ok…n-am fost niciodata supraponderala deci puteti sa spuneti ca n-am de unde sa stiu cum e. Dar am fost in extrema cealalta.Am fost o scobitoare si toata copilaria si adolescenta mea m-am obisnuit cu apelative care imi aminteau frecvent de chestia asta. M-am simtit complexata mult timp, dar niciodata nu mi-a fost rusine in adevaratul sens al cuvantului. In ultimul timp am confirmat o reotie veche: arati asa cum te simti. Te simti sexy, pai fii convinsa ca o sa arati sexy. Si cine nu e de acord sa nu se uite. Te simti jalnic, complexata si te intrebi frecvent oare cati vor observa multitudinea ta de defecte? Pai sa stii ca le faci sa sara in ochi ca un foc de tabara pe malul marii. Dar in mod categoric nu la fel de placut. Deci, cheia e mai intai sa te studiezi bine in oglinda si sa te accepti asa cum esti, si apoi sa te astepti de la ceilalti sa faca acelasi lucru.
Am fost pana acum de cateva ori la sala. Prima oara ma asteptam sa ma simt ca o floare de tufanica printre narcise (una e sa sfatuiesti pe altii sa scape de complexe si cu totul alta sa o faci chiar tu). M-am inelat. Dupa primele 10 minute nu ma mai interesa daca ma studiaza cineva.Era mai importanta provocarea pe care o reprezentau toate aparatele alea. Curand am devenit una de-a lor, ma simt in mediul meu.Si de ce nu..e placut sa admir si eu la randul meu. Nici baietii nu sunt mai prejos. Personal, am o preferinta pentru baietii bine facuti, dar nu exagerat de dezvoltati. Adica cei care sa dea inca senzatia de natural, nu ca si cum ar fi indopati de proteine. Asa ca si privirile sunt atent repartizate. Adevarul e ca in timp ce iti chinui muschii, ce rost are sa te gandesti la greutatile folosite care o sa para de 2 ori mai mari, cand poti sa…admiri privelistea? Uneori privirea mai intalneste o alta privire in oglinda. Zambete fugare, conversatii banale in scurtele pauze, glume si ras mult..si nici n-o sa realizezi cand trece timpul. Totusi e ncesara impunerea unor limite. La urma urmei, dincolo de peretii salii ramanem toti o gramada de straini. Si baietii tind uneori sa uite de limite daca prin felul tau de a fi nu inspiri totusi si respect. Singura modalitate de a intra in lumea lor si de a fi acceptata ca una de-a lor e sa le fii prietena.
La urma urmei, integrarea in orice fel de lume e esentiala pentru progres…

Posted by on august 26th, 2009 at 22:48 | Comments & Trackbacks (0) | Permalink


Yesterday

Ieri a fost o zi a revelatiilor pentru mine. Am avut niste discutii care as putea sa
 zic doar ca au fost scaldate in sinceritate. M-am intalnit cu un fost coleg din generala
 la o plimbare prin parc. Nu e prima oara cand il vad dupa mult timp,ne-am mai intalnit din cand in cand intamplator pe strada,am mai schimbat cateva cuvinte, chiar am mai iesit la plimbare,dar e prima oara cand l-am privit cu adevarat. El-student la teatru. Eu-studenta la medicina. el e legatura mea cu perioada copilariei care mi-a fost cea mai draga. E o parte din amintirile mele cele mai frumoase.
E prima mea iubire si prima suferinta. N-o sa uit niciodata naivitatea, dar in acelasi timp sinceritatea sentimentelor de atunci. Au ramas atat de proaspete in memorie pentru ca asa am vrut sa le pastrez. O fata nu uita niciodata prima iubire din copilarie. Ramane o sursa de zambet. Asa ca iata-ne acum, dupa atatia ani, mergand unul
 langa altul prin parc. Mi-a zis ca dupa parerea lui parcul e tocit, ii da senzatia de
 vechi, de uzat. Asa e. Pentru mine parcul reprezinta martorul atator intamplari..si
frumoase si urate. L-am rugat sa`mi povesteasca despre facultatea lui. M-a avertizat ca daca se porneste nu`l mai opresc. I-am spus sa nu-si faca griji, il ascult cu placere.
 In timp ce vorbea si credeti-ma ca are darul de a te transpune cu totul in ceea ce
povesteste, i-am privit profilul. Trasaturile erau aceleasi cu ale baietelului pe care
il stiam, doar ca s-au conturat si s-au maturizat. Atat a mai ramas din el. Au disparut
 nesiguranta, timiditatea, naivitatea. Au ramas totusi exuberanta cu care isi traieste
din plin viata. Pentru el notiunea de "plictiseala" nu exista. Cultura lui generala e
imbogatita cu nume de regizori, actori si scriitori, pe cand a mea e imbogatita cu nume
de doctori si parti ale corpului uman. Isi traieste fiecare zi intr`o armonie perfecta,
 citind, documentandu-se, repetand pentru piesele pe care le pune in scena alaturi de
 colegii sai, viseaza cu ochii deschisi la un viitor plin de glorie in luminile
reflectoarelor. Si totusi e tare modest. Nu-si recunoaste talentul. E constient ca un
actor nu castiga nici pe departe suficient cat sa poata spune ca se scalda in bani, dar
pentru el satisfactia sufleteasca e enorma si e absolut suficienta. Il inteleg. Stiu cum
e senzatia sa vrei sa ajungi undeva sus, sa fii cunoscut, chiar daca satisfactia materiala
 nu e pe masura. Uneori respectul conteaza mult mai mult decat o mana de bani. De fapt, de cele mai multe ori. Cand s-a oprrit din povestit, si-a cerut scuze. I-am spus ca nu are pentru ce, era de-a dreptul captivant sa il vad transpus in ceea ce povesteste, in timp ce-mi descria cum se desfasoara cursurile, imi vorbea despre piese, despre profesorii care l-au marcat. M-am gandit la facultatea mea. Sunt multumita. Chiar daca as mai avea de ales de o mie de ori, tot medicina as alege sa fac. O am pur si simplu in sange. Dorinta de-a vindeca, dorinta de a purta halatul alb cu mandrie, de a sti tot ceea ce vad la profesorii mei ca stiu, de a avea satisfactia ca las ceva in urma. Dar toate astea se realizeaza cu truda noptilor pierdute, al cartilor practic "inghitite" vrand sau nevrand, prin renuntarea la mult timp liber pe care in mod normal l-as fi petrecut altfel. Altfel cum….plictisindu-ma..? Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa astept cu drag sa inceapa un nou an. Fie el scolar, studentesc sau cum o fi. Dar ma surprind pe mine insumi si culmea nu sunt singura de parerea asta. Abia astept sa inceapa anul, abia astept sa acumulez noi cunostinte. Am trecut de perioada de "boboci", acum stim cu ce se mananca, stim ce se cere de la noi si ce asteptam noi insine. Dar prin comparatie cu viata lui…a mea pare ingramadita in paginile unei carti prafuite. Mi-a spus ca ei impletesc utilul cu placutul, la el totul este o permanenta joaca, dar cu stil si cu scop. Nimic nu e asa usor cum pare.
 Am realizat ca desi, din afara a fi la teatru, sa te joci practic toata ziua poate parea
 usor, dar e mult mai complicat decat pare. Totul se face cu precizie, cu tehnica, nimic nu e lasat la voia intamplarii. Si el era inconjurat de o aura de relaxare, de implinire cum rar am mai vazut. Asa am realizat ca timpul isi lasa amprenta atat de mult incat numai daca stai si compari trecutul cu prezentul poti ramane perplex. Cand stai langa un om zi de zi, vezi schimbarile care se petrec in el, dar nu atat de profund cum le vede cineva din afara. Asta a fost realizarea mea cand am stat impreuna cu el. Dar zambetul i-a ramas acelasi. Usor strengar in coltul gurii, ridicandu`i usor si colturile ochilor in care joaca sinceritatea. Nu l-am vazut ca pe barbatul ce sta sa devina azi, l-am vazut ca pe copilul care era. Copilul care a avut un trecut comun cu al meu. Cand drumurile nu se mai intersecteaza privesti la omul de langa tine ca la un strain, chiar daca va leaga multe.Asa si noi..ne-am apucat sa depanam amintiri din copilarile. Am avut curaj sa ne privim in ochi si sa radem de cat de naivi puteam fi si cat de indragostiti. Constienti amandoi ca din dragostea aia pur platonica au ramas niste sentimente adanci de prietenie care o sa ne lege intotdeauna. E un fel de dragoste…frateasca. Testul pe care-l fac de obicei in mintea mea ca sa stiu daca mai tin la un baiat sau nu..e sa mi`l imaginez alaturi de altcineva, eventual alaturi de o tipa pe care o cunosc si stiu ca o place. Daca imi sare inima din piept, daca mi se pune un nod in gat, daca simt un gol in stomac, e clar…inca tin la el. Sa te deranjeze sa vezi un tip cu altcineva inseamna sa tii inca la el. Dar pe el nu..nu m-ar deranja sa`l vad. Din contra. Mi-as dori sa il vad cu cineva de mana, care sa stiu ca`l iubeste sincer si neconditionat. Merita asta. Asa ca mi-am dat seama cat e usor sa inchizi capitole vechi din viata si sa mergi pe drumuri noi deschise. Si totusi sa pastrezi si ceva din trecut langa tine. Ceva drag. Am fost constienti tot timpul ca acum suntem altfel. Pun pariu ca nici el nu ma mai vede ca pe fetita mica si pipernicita care eram, cum nici eu nu am vazut baiatul stangaci din el. Am fost constienti de prezenta fizica fiecare dintre noi. Dar doar atat. Doar cat sa zambim in suflet si sa zicem "bravo, imi place ce ai ajuns, sunt mandru/mandra ca am fost prima iubire din viata ta". La plecare ne-am pupat pe obraz si ne-am imbratisat. Probabil o sa mai traeca o perioada pana
 o sa ne revedem dar acum stiu ca de fiecare data o vom face cu placere. Deci, uneori trecutul se poate intoarce si sub forma frumoasa, uneori amintirile care se zbat sa iasa o fac pentru a aduce placere si nu durere, zambet si nu lacrimi.
 

Posted by on august 12th, 2009 at 23:37 | Comments & Trackbacks (0) | Permalink


[...........]

(The end of the idea below…)
In ziua de azi…baietii au cateva etichete pe
care le atribuie fetelor : ori sunt pitzi, ori sunt neinteresante, ori
sunt iubitele prietenilor si deci  tabu , ori sunt cele care le
trezesc totusi interesul si curiozitatea sa le cunoasca mai bine. Nu dupa mult
timp se ajunge si la discutii despre sex. Ca doar am zis ca fiecare e obisnuit
in ziua de azi cu subiectul. Acum….exista cateva situatii : ori fata e
virgina si-i spune..iar aici situatia se imparte in 2 ; tipul accepta
senin raspunsul, chiar daca in gandul lui poate zice ceva de genul  nu
pentru mult timp , ori daca tipa e trecuta de varsta la care radarul lui
considera normal ca o fata sa mai fie virgina, ii zice ceva de genul  pai
ce-ai pazit pana acu` ? . un astfel de raspuns le face pe unele fete
sa se gandeasca de 2 ori inainte de a spune sau nu adevarul. Pentru unele e o
rusine ca toate prietenele lor au facut`o deja si ele inca stiu doar din auzite
despre ce e vorba. Altele sunt mandre de asta si bravo lor.

Apoi..vine si varianta cealalta. Tipa nu mai e virgina si i`o spune. Poate
chiar ii da si ceva detalii. Poate a avut niste experiente placute si e
deschisa cu subiectul. Sau poate are ceva retineri. Indiferent cum ar
fi..mintea tipului se activeaza si isi promite ca in curand o sa fie si el pe
lista. Sau ca cel putin i-ar placea sa fie pe lista (ca sa nu se inteleaga ca
as zice ca toti baietii se gandesc numai la sex J). Dar in mod categoric…nu o sa
intalniti un baiat care sa nu se gandeasca la eventualitatea asta. Fapt care
iarasi o face pe fata sa faca poate o greseala : il minte. Ii spune ca e
virgina desi nu e. De ce ? pentru ca se stie ca baietii mai..experimentati
fug de virgine. Sau cel putin nu le preseaza atat de tare ca pe una care stiu
sigur ca si-a inceput viata sexuala. Asa ca tipa..ca sa evite intrebari si
explicatii dupa o perioada relativ scurta de relatie..minte si se gandeste ca
daca va fi nevoie..o s`o scoata la capat cumva. Nu o sa inteleg niciodata
dorinta de a ascunde ceea ce esti si  lipsa maturitatii de a-ti asuma raspunderea
pentru faptele tale. Esti virgina ? Foarte bine..tine capu` sus chiar daca
altii considera ca ai trecut de varsta la care te mai puteai lauda cu asta. Nu
mai esti virgina ? Poate ai facut o greseala sau poate ai facut`o ca ai
vrut. Care-i problema ? Asuma-ti raspunderea pentru asta. Nimeni nu a fost
in locul tau, nimeni nu stie cu amanuntul ce se intampla in relatiile celorlalti
. Baietii in general le catalogheaza pe fete in functie de aspectul exterior,
cel putin la prima vedere. Daca le place ceea ce vad, o sa se straduiasca sa
afle mai mult. Daca nu le place..asta e..next. Si fetele fac acelasi lucru. Sa
nu`mi spuneti ca o fata daca vede un 
timp jalnic de urat, mai e la fel de curioasa sa`l cunoasca decat daca
ar fi vazut un tip macar dragut.. ? Stiu..nu`i vina lor. Nici de-o parte
nici de alta. Sta in firea umana sa fim superficiali la prima vedere. Toti avem
prieteni. Mai urati, mai frumosi. Toti avem oglinzi acasa. Nu`i nevoie sa ne
zica cineva pe strada cum suntem sau nu suntem.

A venit vara. A crescut nivelul hormonilor in corpul tuturor. Baietii vad
fete din ce in ce mai dezbracate pe strada. Le vin diverse idei. Toate implica
sex. Fetele vad baieti aratand bine, expunandu-si corpurile lucrate la sala.
Zambesc atotcunoscatoare. Si prin mintea lor trec diverse chestii. Legate la
fel de sex. Fie ca recunosc sau nu. Fie ca au prieteni sau nu. Sta in firea
umana sa ne uitam in jurul nostru si sa apreciem ceea ce vedem. Dar pana aici
merge superficialitatea. Si de aici incolo intervine constiinta.  Ai prieten si vezi un tip simpatic ? Asta
e…prietenul tau e cel mai frumos. In principiu…daca nu esti o curva obisnuita
sa sara dintr`un pat in altul si din masini luxoase in alte masini
luxoase..cand o sa vezi un  tip simpatic
pe strada…o sa ramana doar atat : un tip simpatic. Chiar daca poate
schimbi o privire cu el, o clipire din gene si un zambet. Nu o sa inteleg niciodata
apucaturile baietlor prost crescuti care vad o tipa care arata bine, e
imbracata sexy (nu vulgar) si incep sa fluiere si sa`i arunce cuvinte obscene,
crezandu-se interesanti. Pai…ia spuneti mai baieti..fata aia ar putea fi
prietena unuia dintre voi…si cei care o fluiera sa fie altii. V-ar
placea ? ma indoiesc. Dar nu ati recunoaste nici in ruptul capului ca
gresiti. Pentru ca nu va sta in fire. Deja etichetati tipa respectiva ca fiind
 usoara  si eventual considerati ca va incercati norocul. Ultima
experienta cu baieti de genul asta am avut`o acum cateva zile in parc. Iesisem
cu o prietena. Nu eram imbracate sumar nici una dintre noi. Pantaloni trei
sferturi si maieuri. Nu eram machiate strident. Nu ne tineam posetele pe
 mainile frante  ca niste pitipoance. Nu aveam ochelari de soare in mijlocul serii. Nu
ieseam in evidenta mai mult decat alte fete. Totusi..de la intrarea in parc si
pana la plecare ne-am saturat de fluieraturi si propuneri obscene soptite mai
aproape in timp ce vreun amic se impingea din greseala in tipul respectiv
proiectandu-l in directia noastra. Ce e cu comportamentele astea ? Ce
suntem animale si simtim nevoia sa ne dovedim sex-appealul prin ragete si
manifestari vulgare ? Daca eu nu ti-am facut nimic..nu te-am provocat cu
nimic…tu de ce te porti ca un badaran ? Si totul se reduce la sex. Totul
se reduce la instictele primare adanc inradacinate in noi, pe care trebuie sa
stim sa le manevram corect ca sa nu dam cu bata in balta exact cand nu trebuie
si ca sa putem avea o viata pur si simplu..normala si placuta.
(pentru a evita neintelegerile si pentru a prinde ideea generala…read first the page below)

Posted by on iunie 20th, 2009 at 22:15 | Comments & Trackbacks (0) | Permalink


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X